Darul de a alege

Când te aşezi să te-odihneşti,
Cu braţele trudite de câte osteneşti,
Nu uita să le-atingi, în rugăciune,
Si Domnului să faci închinăciune!

Şi dacă ţi se pare că cele ce te cearcă,
Cu susu-n jos sunt şi au ieşit din matcă,
E starea-ţi care te departă cu furie,
De bună voie, de-a Domnului împărăţie.

În locul tău secret uitând ca să cobori,
Fără de milă gând potrivnic să dobori,
Ajungi ca să creezi cu forţa minţii proprii,
O lume ce te roade cu-a gândurilor carii!

Şi-aşa, devii propria-ţi pradă,
Sclavul a cele care mintea-ţi scaldă,
În loc ca să trăieşti minunăţia
Lui Dumnezeu, în toată măreţia!

Căci tu alegi ce gânduri să-ţi străbată
Mintea, de Dumnezeu sau lume , mai legată
Şi libera alegere e actul ce-ţi poartă
Semnătura, pe darul de-a alege, strecurată.

Alegerea ce faci să-ţi fie pentru totdeauna,
Strunită prin gând, cuvânt sau fapta bună
Puterea îţi vor da să-ţi faci un ideal,
In inima curată şi deschisă să-L primeşti
Căci Dumnezeu e-n toate şi toate sunt în El!


29.02.2008
Darul de a ale